Se afișează postările cu eticheta ne gâghilă urechile într-un mod plăcut. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ne gâghilă urechile într-un mod plăcut. Afișați toate postările
marți, 19 iunie 2012
Schismă
12:01 a.m.
alter-ego, despre lume şi oameni, ne gâghilă urechile într-un mod plăcut, poezie, the wall, vis
2 comments
în faţa halbei mele de bere blondăroşcată
mă uit la pereţi ca la teatru
mă scarpin în cap, fumez şi-mi ascult rolul
pe scenă actorul din mine îşi dă jos rând pe rând toate măştile
le-ntinde pe jos în faţa mea
le face să zâmbească, să plângă şi să vrea
iar eu nici măcar nu-l aplaud
în locul lui m-aş lăsa de teatru şi mi-aş mai lua o bere
îl privesc alergând în cercuri
făcând pe nebunul
şi tu îi arunci flori
îi arunci flori idiotule,
un glas în tine îţi spune că şi tu poţi
un glas în tine îţi spune că vrei să fii ca el
când el e doar nebun
doar nebun
nebun
neun
nbn
n
dar dacă vrei neapărat
atunci te invit la mine la masă
ţi-l voi prezenta pe comeseanul meu
un tip bine, roşcat, la vreo 27 de ani
-în popor i se zice "necuratul" deşi e al naibii de parfumat, miroase de la o poştă a Denim-
te invit să faci un pact
la un Red Label mai roşu ca mine
la un Marlboro roşu mai roşu ca mine
să semnezi
să semnezi
un contract prin care să daipe viaţă actorului tău
după care n-ai decât să-l laşi pe scenă să facă pe măscăriciul
şi te iei cu mine de mână
şi să ne îndreptăm agale către Iad
Iad
Iad
Iad
ca după ce ne vor vedea plecaţi,
actorii din noi pentru care ne-am vândut sufletul să-i vedem eliberaţi
să bea şi să fumeze cu nonşalanţă la mesele noastre
marți, 15 mai 2012
doi.
playlistul anual onorific.
Pink Floyd - Outside the wall
Puscifer - The Mission
Soundgarden - Black Hole Sun
John Lennon - God
John Lennon - God
Vama Veche - Copilul şi durerea
John Mayall & Gary Moore - If I don't get home
Pink Floyd - The Trial
Tool - Sober
Pink Floyd - The Trial
Tool - Sober
Katatonia - July
E.M.I.L. - Noaptea
Deep Purple - Sweet Child in Time
Janis Joplin - Summertime
Marilyn Manson - Lamb Of God
Porcupine Tree - Way out of here
Katatonia - Journey through pressure
Tool - Right in two
Katatonia - Brave
Coheed and Cambria - Welcome home
Katatonia - Idle Blood
Placebo - Blind
Katatonia - The longest year
Evanescence - Missing
Anathema - Temporary Peace
Masterplan - Under the moon
Stone Sour - Through Glass
Godsmack - Running Blind
Serj Tankian - Deserving?
SOAD - Lonely Day
SOAD - Lonely Day
Tool - Eulogy
Tom Waits - More than Rain
Tom Waits - November
Slash & Jerry Cantrell - Wish you were here
Azure Ray - November
Katatonia - Dissolving bonds
Tool - Rosetta Stoned
Acid Bath - Graveflower
Godsmack - Shine down
Tool - Jimmy
Tool - Crawl away
Implant pentru refuz - Apus
Trent Reznor - Immigrant Song
Luna Amară - Somn
Staind - Schizofrenic Conversations
Luna Amară - Asfalt
Flyleaf - Red Sam
Luna Amară - Roşu aprins
Staind - Comfortably Numb
Staind - Comfortably Numb
Tool - H.
Tool - 4°
A Perfect Circle - Pet
Scorpions - Lonely Nights
Scorpions - Lonely Nights
Florence + The Machine - Seven Devils
Tool - The Patient
Tool - The Patient
Tool - 10,000 Days (Wings pt. 2)
care au fost cele mai mari tâmpenii pe care le-ați făcut anul ăsta? v-ați făcut prieteni? ați pierdut prieteni? de iubit ați iubit?
(eu da,din nefericire)
duminică, 15 ianuarie 2012
dezaripată (sau 10000 de morţi)
Motto:
“Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună. Nu ţine cont de răul suferit. Îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul. Iubirea nu se termină niciodată.”
(1 Corinteni 13:4-8)
I
„Acel ce va purta pe spate aripile întregii omeniri, pe veci va fi robit de păcatele seminţiei sale şi întru mântuirea lor nici de zece ori o mie de morţi nu îi vor înceta osânda şi lua nemurirea.”
II
vântul şopteşte încet trânteşte uşile spitalului
pe cer se conturează apusul în jurul meu morţii dansează
legată de pat cu faţa în cearşafuri
comă, sub pleoapele mele un violet psihedelic
în jurul meu plouă cu plumb topit
la căpătâiul meu cu capul în jos un individ fără chip îmbrăcat în alb
ascult glasul zeilor
îmi urlă în vene
„ai trăit toată viaţa într-un cuib de viermi
e timpul să-ţi urmezi destinul
ai fost aleasă
ai fost aleasă
acum şi în vecii vecilor
aleluia”
eu
aleasă de zei
şi atunci m-au dezbrăcat complet
m-au legat de mâini cu faţa la zid
şi cu biciul m-au plesnit pe fiecare umăr de zece mii de ori
III
mă tăvălesc imobilizată în adâncimi de prăpastii
o palmă ca un pumn de nisip îmi apune peste coaste
spirit murdar de sânge pe spate flutură încet
într-o baltă de noapte tremură să-şi facă loc
cu rădăcini înroşite în adâncul rănilor
reci ca gheaţa şi lungi până la sticla cerului
cum am putut greşi atât de perfect
să port în spate asemenea beatitudine
mefistofelice păcate deghizate-n aripi
zeilor vă mulţumesc pentru arta durerii
copleşită de nemurire
eu
carne şi sânge, aer şi apă, flăcări şi aripi
zece mii de perechi de aripi
zece mii de jumătăţi şi coloana vertebrală ca o oglindă
viaţa mea a început acum
a început
am început să trăiesc
acum sunt destinul, sunt justiţia, sunt nemurirea
the Chosen One, the Heir of Elohim, the Word and the Saviour
sunt vie
vie
vie
vie
IV
tu eşti spiritul ales
despre care zeii au scrijelit cu unghia pe cerul olimpului
destinul tău scris în urmele de paşi de pe muntele sinai
heră, isis, magdalenă
întinde-ţi aripile
cară-ţi povara
suportă durerea şi înfrânge singurătatea
vânată de cei ce nu vor înţelege
vei bântui de-a pururea hărţuită de vremuri
nu te va ucide nicio sabie, niciun glonte, nicio piatră
priveşte-ţi zeii în ochi
căci nu o să ţi-i mai vezi niciodată
V
sunt blestemată să le suport până la capăt ocările
fugi şi plângi la sânul maică-tii
port povara a zece mii de aripi pe fiecare umăr
ridică-te de jos nu te mai scânci atât
nu o să-mi dea moartea niciodată
vei cânta şi vei juca plesnită pe spate cu nuiele de salcie
nu sunt un atavism al sanctităţii lor
cui îi pasă că ai zece mii de aripi pe fiecare umăr?
o să-i las dracului pe toţi să mă scuipe în obraz
te trezeşti în fiecare dimineaţă blestemându-ti nemurirea
poate dacă mă năşteam noaptea aş fi avut ochii negrii
poate dacă te năşteai ziua ai fi avut aripile albe
prometeu
andromeda
zeus
nu mai tremura atât de purgatoriu nu o să scapi
vând bilete la toate cele zece mii de execuţii ce mă aşteaptă
te vor obliga să vezi sfârşitul lumii înainte să mori
mă doare în cur de sfârşitul vostru
te vor face să joci ca ursul pe jăratic
e prea mult pentru mine, lasă-mă să uit
oricum cu aripile alea nu o să reuşeşti niciodată să fugi
te implor, lasă-mă să uit
mănâncă-ţi rahatul până la sfârşit
le-au tăiat vârful nu pot zbura cu ele, nu pot
prăbuşeştete cu onoare şi lasă viermii să te mănânce
răneşte-mă ce mai aştepţi
ţi-am mai spus vreodată că ai nevoie de durere ca de electroşoc când eşti în comă
pocneşte-mi inima până nu e prea târziu
fericită n-o să poţi fi până nu-ţi duci până la capăt crucea
cele mai uşoare inimi s-au născut în cele mai negre închisori
vrei să ştii de ce corbii zboară deja de săptămâni deasupra capului tău de sfinx
n-am avut niciodată ochii negrii
în visele mele nu erai tu
au rămas doar mirişti acolo unde-mi apuneau cândva pleoapele
cui îi pasă că ai zece mii de aripi pe fiecare umăr?
am la dispoziţie zece mii de speranţe deşarte
zece mii de ani mai ai de trăit şi va dura la infinit
zece mii de perechi de aripi ai de smuls de pe omoplaţii mei
duhneşti a uter şi a căldură şi mă scârbeşti
hai să dansăm zâmbind strâmb cu un ochi în cer şi unul în pământ
acum trebuie să te scufunzi în mare, trebuie să mori, promit că nu o să doară
nu vreau să înebunesc, nu vreau să mă înec, nu vreau nu vreau
m-am gândit că-ţi era cald
asta e pedeapsa pentru că mătur cu bocancii muşuroaiele de furnici
te urăsc, te urăsc cu aripile tale cu tot
încep să mă complac
cum dracu poţi să mori pentru ceva ce a murit deja
în mlaştină se scaldă doar câinii vagabonzi
cum dracu poţi să speri la ceva de la mine
de ce nenorocitule, de ce e cerul albastru
de ce dracu vrei să mai iubeşti
eroii mor de o mie de ori eu am mai am de murit zece mii
numai un prost crede în eroi
toată viaţa ai crezut că tizul tău e dumnezeu
numai un prost crede în dumnezei
dar niciun dumnezeu nu mă mai scapă acum
vrei să ştii de ce toate curvele din lume seamănă cu tine
îmi promit moartea după ce îmi recapăt libertatea
vrei să ştii de ce mă laşi să-ţi fut toate visele
fericirea mea e o demenţă
libertatea ta e un gunoi
dintotdeauna am iubit pe cine am vrut şi am urât pe cine am vrut
ce păcat că pe mine nu poţi înceta să mă iubeşti
o să mă mai îmbolnăvesc oare de acelaşi cancer de zece mii de ori?
te dor aripile de la rădăcină îţi urlă porii de durere
mi-e sete,mi-e atât de sete
te poftesc să te îneci
cred că m-am vindecat de insomnie
felicitări mai ai nouă mii nouă sute nouăj’nouă de morţi de trăit
VI
căci cel mai puternic salvator şi cel mai mare ucigaş
însuşi Cuvântul
era arma muritorului
sfarmă lanţurile lasă valuri să se spargă de mal
„visul nemuritorului
Doamne dăruieşte-i libertatea
ascultă-mă, ia-mă pe mine
izbăvitorul a nouă mii nouă sute nouăzeci şi nouă de păcate
în locul ei
zece mii de morţi eşuate
criminalul unui unic suflet
paralizat în palma mea
pe pământ nouă mii nouă sute nouăzeci şi nouă de perechi de aripi
zbătându-se în mormane de cenuşă
ia-mă pe mine
ia-mă pe mine”
VII
vântul şopteşte încet trânteşte uşile spiritului
pe cer se conturează răsăritul în jurul meu zece mii de măşti dansează
legată de pat cu faţa către cer
catatonie, sub pleoapele mele un violet psihedelic
în jurul meu plouă mărunt
la căpătâiul meu cu capul în jos un individ fără chip îmbrăcat în alb
ascult glasul Mântuitorului
îmi sărută pleoapele, a fost mereu acolo
„ai trăit toată viaţa într-un cuib de viermi
şi ti-ai trăit destinul
ai fost aleasă să mori de zece mii de ori
acum s-a terminat
aleluia”
liberă,
în sfârşit liberă
şi atunci m-a dezbrăcat complet
m-a ţinut de mâini cu caldă gingăşie
şi m-a sărutat pe fiecare umăr de zece mii de ori
joi, 10 noiembrie 2011
fragmente II
(21)
bunicului meu
mă uit pe balcon la apus
undeva în discul soarelui
parcă îl văd pe bunicul
desenat din lumină
îndesându-şi norii în pipă
poate de-aia la apus
tot cerul arde şi fumegă
dumnezeu a văzut artistul din tine mai repede decât noi
bunicule
te-a luat şi pe tine şi pipa ta
şi te-a pus undeva în discul soarelui
să-ţi îndeşi norii în plămân
şi să sufli afară jăratic
(24)
am dansat şi eu pe sârmă ghimpată cândva
visam să fiu acrobat
să mă iau la trântă cu moartea
mama a spus să am grijă să nu pătez parchetul
aşa că
am pus hârtie peste tot pe jos şi
sângele
care a picurat s-a
prefăcut, pe foi, în
poezie
(29)
sub mantia toamnei, murdari de esenţa dulceagă
de ploaie măruntă şi rom
amanţi îmbrăcaţi în coajă de pom
s-aştepte pe la semafoare...
din cer să curgă gutui, s-atârne nostalgic de aţă
frunze să fluture-n tangouri volatile
şi norii să-şi îndese nasul în ceaţă
aşa visezi cu ochii închişi când
sub pleoapele tale dansează
corbi ce rimează cu
apatia ta
ai vrea să –
şi atunci corbii ţi se smulg afară din pupilă şi
cu sete te uiţi in jur
cu sete te uiţi in jur
dar vezi doar mort şi cenuşiu
poate că timpul trece prea repede...
the trial.
Good morning, Worm Your Honour, the crown will plainly show the prisoner who now stands before you was caught red-handed
showing feelings.
duminică, 23 octombrie 2011
fragmente I
(1)
eu sunt
doar un nor pe cerul de no-
iembrie
sufocat de alţii şi sufocându-i
pe
alţii
dar să nu daţi vina pe mine pentru ploi şi vânturi
pe alea le
decid ceilalţi nori
fără să ţină cont de mine
(2)
transparentă ca o petală
cavernoasă ca o tuberculoză
într-o letargie continuă
pe fundul unui pahar
ah, de când nu am mai văzut soarele
(4)
sunt într-o nesfârşită plutire
priveşte cum toamna mă face tot mai frumoasă
tot mai roşcată
prinde-mă în pumn, foşneşte-mă
sau mai bine taie-mă mărunt şi
dă-
mă
la
câini...
(9)
te urăsc
doamne cât vreau/ să-ţi spun asta
dar ştiu/ că asta e/ ceea ce vrei
să auzi
aşa că îmi fac bagajele
şi plec încă o dată din
mine
(10)
mi-aş lua o puşcă cu lunetă
şi aş împuşca toate stelele
măcar că
noaptea
nu va mai semăna
cu ochii tăi
se spune/ că
noi cu toţii ne căutăm izbăvirea în lumină
(13)
din pat mă uit pe geam la amurgul
mai violet ca bacovia
mi-e dor de pescăruşii de pe acoperişul vecin
amiaza asta are
culori adormite
nu s-a trezit bine din somn
şi nici eu
mă învelesc cu toamna
ce pătură moale
şi mă culc la loc
(16)
ce trist că-s doar un arbor
şi nu-ţi pot spune
cât îmi placi
câtă simplitate-i în fiinţa ta
câtă energie, câtă viaţă
cât de elegant este paltonul tău
cu câtă delicateţe îţi iese fumul printre buze
lasă-mă să te mângâi pe creştet
cu o frunză
tot frunze vor fi şi pe mormântul tău
dar nu te gândi la asta acum
(18)
am decis să închid ochii
la tot ce faci tu
să închid câte-un ochi
de fiecare dată când mă răneşti
e deja luni înseamnă că pentru săptămâna asta
trebuie să-mi mai iau
o duzină de ochi
So we're speeding towards that time of year
To the day that marks that you're not here
And I think I'll want to be alone
So please understand if I dont answer the phone
I'll just sit and stare at my deep blue walls
Until I can see nothing at all
marți, 11 octombrie 2011
cancer de suflet malign
7:51 p.m.
despre lume şi oameni, ne gâghilă urechile într-un mod plăcut, november rain, poezie
8 comments
se contractă muşchii cerului
soarele în cămaşă de forţă
cerul tot o plagă curge sânge din el străzi care
put a cadavru
retină de doctor retină alb-negru halat medical croit
din retine cusute cu
aţă neagră
aţă neagră
întinsă pe masa de călcat îndur
cu amărăciune lobotomia îmi întreb coma de sănătate
cu amărăciune lobotomia îmi întreb coma de sănătate
sfârtec cu bisturiul tumoarea numită
suflet
cancerul îl dezinstalez manual ciopârţesc
câte puţină carne din tot ce găsesc viu
câte puţină carne din tot ce găsesc viu
să fiu sigură că n-au rămas fişiere de sistem
pe bufet bucăţi de inimă înfăşurate-n celofan
foarfece de tăiat capete prea lungi de vene
ace de cusut cu firul vieţii
lamele pline cu amintirecite
operaţia trebuie făcută în perfecte condiţii septice
o listă de condiţii verificate anual de direcţia spitalelor
îndeplinite numai în octombrie când
se contractă muşchii cerului
se contractă muşchii cerului
şi soarele îşi ţine dracului împuţiciunile razele sale aseptice
înnodate bine în cămaşa de forţă
înnodate bine în cămaşa de forţă
.
//şi după ce termin să mă golesc de infecţii vă
//rog nu uitaţi să mă coaseţi la loc
exponenţială.
6:51 p.m.
for what it's worth, ne gâghilă urechile într-un mod plăcut, november rain, poezie
7 comments
– sau eutu (eu la puterea tu)–
evoluează-mă.
lipeşte-mi pe spate aripile pană cu pană şi fă-mi vânt în viaţă
desfă-mi coastele şi bagă cu lingura în mine trecutul tău
cară-mi gândul, filtrează-mi aerul
depăşeşte-mi tiparele
îmbracă-mi armura
mon cher, deşteaptă-mi timpul
creşte-mi părul
plouă-mi ploile
plânge-mi lacrimile
urlă-mi venele
clocoteşte-mi sângele
trezeşte-mi –
bate-mi inima când viitoru-mi sugrumă aorta în pumn
mânâncă-mi globii oculari, o să văd cu ochii tăi
taie-mi urechea stângă, o să mă scarpini în dreapta
trăieşte-mă, gândeşte-mă, neînnorează-mă, abstractizează-mă, hotărăşte-mă, numără-mă din doi în doi, autoapreciază-mă
dă-mi seama unde greşesc
merită-mi pedepsele
calcă-mă-n picioare până învăţ
mânjeşte pereţii cu mine până învăţ
fute-mă până învăţ
minte-mă până învăţ
bate-ţi joc de mine până învăţ –
te provoc, evoluează-mă!
după care dacă mai ai chef
poţi să mă
(pentru A.)
duminică, 2 octombrie 2011
nu are legătură cu doioctombrie
la 7 dimineaţa
străzile au aşa o culoare singuratică şi miros
îmbâcsit şi rece a gri
pe asfalt umbra lui Poe spală lacrimile de pe jos era şi timpu
prinseseră mâzgă a venit toamna
avenittoamna
pe pleoapa soarelui cineva a scris
pe umerii soarelui cineva a lăsat un sărut
ah buzele arse
soarele într-o cutie pe care scrie ”vechi”
mă uit la el ca la pisica lui Schrödinger
sticla de votcă îmi întinde cu gingăşie gura
o strâng la piept ca pe-o amintire înfăşurată în celofan
iau ţigara proptită la baza turnului de fildeş
plec mai departe fără să mă uit dacă se dărâmă turnul sau nu
ce mai contează
am un pistol în buzunar pot oricând să pictez cerul cu creieri //a se observa referinţa
mă sui în tramvai
despăturită ca o batistă în carouri din buzunaru bunicului
mă lipesc cu obrazul de geam şi îmi înfig cuţitul în palmă
să nu adorm
votca e chintesenţa spiritului uman
se spune că iisus ar fi murit la ora 3
mă scarpin în cap am pământ sub unghii în părul meu pasc
oile domnului
în creştetul meu urme rămase de la aratul cu degetele
ce mângâiere, ce mângâiere
palmele împreunate pentru rugăciune
deasupra frunţii mele
//când o fi să mor să mă trimiteţi la el în plic autoadresat
nimic, 1-0
empty recycle bin
//şi dacă vă întrebaţi ce morţii măsii mai am şi acum vă voi
//răspunde că da chiar s-a întâmplat ceva cu
//mine acum un an ceva ce
//m-a tăvălit prin toate noroaiele m-a
//tatuat pe ficaţi cu fierul roşu atât de adânc
//încât durerea nu mă lasă să respir cu plămânul drept în zilele cu soţ
//încât dacă aş sta ani de zile pe o insulă pustie
//aş şti după cum îmi urlă ficatul în timpan
//că e doioctombrie
//aş simţi
//aşa cum simt păsările călătoare când trebuie să plece spre ţările calde
e doioctombrie
the great cold distance
eu am plecat spre ţările calde
doioctombrieţărilecaldeoctombriecaldeţărileoctombriedoi
//nu vă faceţi griji o să călătoresc bine voi merge prin mirişti
//când degetele de la picioare vor ieşi prin gheată şi se vor umple de cenuşă şi jeg
//voi fi doar eu şi o umbrelă de hârtie şi
//oh
//ce drum frumos Cobain o să mă aştepte sub podul mogoşoaiei
//soarele nu o să mai iasă viu din cutie dar
//fă să plouă şi voi fi bine
//încă cinci minute să mai dorm
//încă cinci minute să mai dorm
//voi fi bine
//voifibine
//voifibine
tu..tu încă mă tâmpești
vineri, 19 august 2011
vineri, 10 iunie 2011
outside the wall
All alone, or in twos
The ones who really.. love you
Walk up and down.. outside the wall
The ones who really.. love you
Walk up and down.. outside the wall
Some hand in hand
Some gathering together in bands
The bleeding hearts and the artists
Make their stand
And when they've given you their all
some stagger and fall, after all it's not easy
banging your heart against some mad buggers wall
joi, 9 iunie 2011
marți, 24 mai 2011
8:39 adică 9:38 cu cifrele amestecate
Dimineață random, noapte nedormită, info, cafea fucking amară, afară miroase-a vară și a calddecrăpiînpulamea, și Nirvana normal
încă 17 post-it-uri pă perete, încădoarnumai vreo 15 zile da boschetăreală și royal piss off prin liceu, și gata , pînă și apa mării e caldă,
[pentru că nu am adăugat-o la timp in playlistul magic, deși e cea mai genială și colosală ever]
duminică, 15 mai 2011
an.
mai ştie careva ce făcea acum un an pe 15 mai?
Katatonia - My twin
Stone Temple Pilots - Creep
Panic Channel - Why cry
Blue Foundation - Bonfires
Porcupine tree - Drown with me
Foo Fighters - Friend of a friend
A Perfect Circle - Passive
Katatonia - Deliberation
Nirvana - Dumb
Nirvana - The man who sold the world
Vama Veche - Cu tine
Pink Floyd - Wish you were here
Paul Simon - Graceland
Simon and Garfunkel - Sounds of silence
Vama Veche - Vama Veche
Vama - Undeva în vamă
Katatonia - In the white
Guns 'N Roses - November rain
Temple Of The Dog - Hunger Strike
Nirvana - Where did you sleep last night
Pink Floyd - Have a cigar
Nirvana - Lounge act
Genesis - Mama
Pink Floyd - Mother
Red Hot Chilli Peppers - Otherside
Staind - It's been a while
Nirvana - You know you're right
Pink Floyd - Another brick in the wall (part III)
Guns 'N Roses - Estranged
A Perfect Circle - The Outsider
Katatonia - I am nothing
Stone Sour - Imperfect
Nine Inch Nails - Hurt
Katatonia - Deadhouse
Nirvana - Something in the way
Katatonia - A premonition
Tool - Prison Sex
A Perfect Circle - Blue
Katatonia - Omerta
Scorpions - Still loving you
Rolling Stones - Angie
Seether - Love her
Massive Attack - Paradise circus
Katatonia - Passing bird
Placebo - Follow the cops back home
Katatonia - One year from now
anul ăsta am visat.
dar voi ce-aţi mai făcut anul ăsta?
duminică, 8 mai 2011
"noi suntem noi"
nu pentru prima dată mă simt jegoasă în pielea mea de cărămidă
îmi vine să mă jupoi de vie
ceva nu-i cum ar trebui să fie
viaţa stă să leşine, respiră greu, e lividă.
şi azi când mă întorceam acasă a sărit o potaie să latre la mine
nu m-am speriat deloc aveam altceva-n minte
preferam să mor fără alte consimţăminte
să apar la ştiri ronţăită de potăi după ce –
stăpâna câinelui a venit să-şi ceară scuze mi-a spus ‚ce bine că nu vă e frică’ cu glas răstit
i-am răspuns acru că numa de frică nu-mi arde mie acum
a râs, nu înţelegea, de ce ar încerca cineva să înţeleagă un grăunte de scrum
nici eu nu înţeleg de ce –
şi nu înţeleg de ce am sentimentul că doare imens
când eu sunt ok
–sulfet fără yală dar toţi au chei–
deşi îmi tremură mâna dreaptă de azi de pe la 6 şi nimic n-are sens.
prea ploua torenţial aseară şi mi-au plecat insomniile să bea cafea fără mine...
deja scriu o pseudopoezie prea personală
ultimele trei luni se sfarmă încet în zona occipitală
trebuia să simt că azi o să –
‚ai un suflet mare,poate prea mare’
şi în el bate vântul a pustiu
sufletul meu e un cavou colosal fără sicriu
şi toată lumea îmi reproşează o investiţie prea costisitoare
‚nu ştiu de ce regret’
nici eu
promit că piciorul meu stâng e de-a pururi al tău
şi că nu-s nici cătălina dar nici vreo capulet.
pft, amintirile cresc
–
.
"And so dear friends,
You just have to carry on,
The dream is over."
You just have to carry on,
The dream is over."
vineri, 8 aprilie 2011
17
uite ca s-o hotărât timpu sa-mi mai trântească un an în spinare. dar, cum mi s-a spus într-un mesaj minunat, 'nu am îmbătrânit, doar mi-a crescut valoarea'. și cum am multe beri de dat și câteva de 'împărțit', ne vedem noi la o bere.
v-am pupat,
eu și mult whisky.:)
edit: mercix Diana!
duminică, 3 aprilie 2011
nu
Chiar nu am
chef azi.
De nimic.
De niciunul din voi.
De mine.
De votca. De tigari.
De haine. De vise. De sex. De somn. De soare.
Nu am chef de nimic azi.
duminică, 20 martie 2011
duminică, 13 martie 2011
ɔɐıuɯosuı
"Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu ştie nimeni
Ascuns în pivniţa adîncă,fără a spune un cuvânt.
Singur să fumez acolo neştiut de nimeniAltfel,e greu pe pământ..."
[George Bacovia]
îmi lipseşti
aşa cum îmi lipseşte somnul noaptea,
când de gene timpu’ îmi atârnă
grele şoapte ale unor nenăscute vise.
au trecut sute de secunde de beton şi sacrilegii.
îmi lipseşti
ca un drog luat în doze prea mici..
duminică, 20 februarie 2011
19
întrebări. tatuate pe scoarţa cerebrală cu vânt amestecat cu noapte. vise noi, transparente ca aripile de fluture ieşit din crisalidă. şi undeva prin cutia toracică, o cutie în formă de inimă, închisă etanş.
întrebări. tatuate pe buze cu gust complet nou.
Pink Floyd- Mother












