exponenţială.

– sau eu^tu (eu la puterea tu)– 

evoluează-mă.

lipeşte-mi pe spate aripile pană cu pană şi fă-mi vânt în viaţă

desfă-mi coastele şi bagă cu lingura în mine trecutul tău

cară­-mi gândul, filtrează-mi aerul

depăşeşte-mi tiparele

îmbracă-mi armura

mon cher, deşteaptă-mi timpul

creşte-mi părul

plouă-mi ploile

plânge-mi lacrimile

urlă-mi venele

clocoteşte-mi sângele

trezeşte-mi –

bate-mi inima când viitoru-mi sugrumă aorta în pumn

mânâncă-mi globii oculari, o să văd cu ochii tăi

taie-mi urechea stângă, o să mă scarpini în dreapta

trăieşte-mă, gândeşte-mă, neînnorează-mă, abstractizează-mă, hotărăşte-mă, numără-mă din doi în doi, autoapreciază-mă

dă-mi seama unde greşesc

merită-mi pedepsele

calcă-mă-n picioare până învăţ

mânjeşte pereţii cu mine până învăţ

fute-mă până învăţ

minte-mă până învăţ

bate-ţi joc de mine până învăţ –

te provoc, evoluează-mă!

după care dacă mai ai chef

poţi să mă

iubeşţi.

(pentru A.)

fără titlu?

sfarmă-mi sufletul

fă-l bucăţele mici mărunte ca nisipul

ştii de unde provine nisipul?

normal că ştii tu ştii totul

ştii să-mi scormoneşti carnea cu unghiile

să mă umpli de pete de sânge

să mă îneci în irişi

să-mi smulgi lacrimile de pe gene cu fierul roşu

nu eşti decât un hoţ de săruturi de gesturi

un plagiator o scursură

până şi numele ţi l-ai furat

de la cerşetorul ce ascute inimi în colţu minţii

care se uita strâmb la mine când veneam la tine acasă

şi eu făceam feţe-feţe...

nu eşti decât un ambulant

zi de zi îmi cântai cum că

o să te baţi pentru soare

şi eu trebuia să sar şi să tremur

să mă topesc ca zahărul în apă

să te las înăuntru aşa, una-două

apoi plecai

seară de seară

îţi luai doar jumătatea din tine pentru curve

pe a mea o lăsai acasă

îţi luai cămaşa pentru curve şi teneşii pentru curve

îţi făceai freza pentru curve

şi îţi luai culoarea de ochi pentru curve

şi a doua zi te întorceai zâmbind

‚hai s-o mai facem o dată’

şi eu făceam feţe-feţe...

şi mai ai şi tupeul să-mi spui

un ‚mi-e dor de tine’ scelerat

să-mi sfarmi sufletul în bucăţele mărunte ca nisipul

hoţ de săruturi şi gesturi ce eşti

plagiator şi scursură ce eşti

ambulant ce eşti

nici până acum nu ştii că-mi beau cafeaua fără zahăr

dispari

(și tot te iubesc...)

"noi suntem noi"

nu pentru prima dată mă simt jegoasă în pielea mea de cărămidă

îmi vine să mă jupoi de vie

ceva nu-i cum ar trebui să fie

viaţa stă să leşine, respiră greu, e lividă.

şi azi când mă întorceam acasă a sărit o potaie să latre la mine

nu m-am speriat deloc aveam altceva-n minte

preferam să mor fără alte consimţăminte

să apar la ştiri ronţăită de potăi după ce –

stăpâna câinelui a venit să-şi ceară scuze mi-a spus ‚ce bine că nu vă e frică’ cu glas răstit

i-am răspuns acru că numa de frică nu-mi arde mie acum

a râs, nu înţelegea, de ce ar încerca cineva să înţeleagă un grăunte de scrum

nici eu nu înţeleg de ce –

şi nu înţeleg de ce am sentimentul că doare imens

când eu sunt ok

–sulfet fără yală dar toţi au chei–

deşi îmi tremură mâna dreaptă de azi de pe la 6 şi nimic n-are sens.

prea ploua torenţial aseară şi mi-au plecat insomniile să bea cafea fără mine...

deja scriu o pseudopoezie prea personală

ultimele trei luni se sfarmă încet în zona occipitală

trebuia să simt că azi o să –

‚ai un suflet mare,poate prea mare’

şi în el bate vântul a pustiu

sufletul meu e un cavou colosal fără sicriu

şi toată lumea îmi reproşează o investiţie prea costisitoare

‚nu ştiu de ce regret’

nici eu

promit că piciorul meu stâng e de-a pururi al tău

şi că nu-s nici cătălina dar nici vreo capulet.

pft, amintirile cresc

–

.

"And so dear friends,
You just have to carry on,
The dream is over." 

Dualităţi

nu mi-a plăcut niciodată să merg

pe partea dreaptă a drumului

căci mereu mi se părea că oamenii din maşinile care trec

se holbează la jumătatea mea stângace a sufletului.

şi nu mi-a plăcut niciodată

să merg în dreapta ta

pentru că îmi era teamă că îmi vezi jumătatea stângace a sufletului.

frumos ar fi să fim cu toţii suflete ambidextre,

să putem să stăm mereu alături

fără să ne fie teamă

că cei din stânga o să vadă mai mult decât trebuie, sau cei din dreapta prea puţin.

ciudat e că mergând mereu în stânga ta

încep să cred că ori eşti ambidextru, ori stângaci, ori...

19

întrebări. tatuate pe scoarţa cerebrală cu vânt amestecat cu noapte. vise noi, transparente ca aripile de fluture ieşit din crisalidă. şi undeva prin cutia toracică, o cutie în formă de inimă, închisă etanş. 

întrebări. tatuate pe buze cu gust complet nou.

Pink Floyd- Mother

maybe.

-nu m-am mai dat în leagăn noptea de când eram mică. îmi era dor..

-părinţii mei retardaţi nici măcar nu m-au învăţat să mă dau în leagăn.

-vrei să te împing eu?

-mă descurc, ce căcat, sunt bărbat.

-uite, steaua aia se mişcă! e o stea căzătoare!

-ce-ai mă, e avion.

-dar eu voiam să fie stea căzătoare! nu am văzut niciodată o stea căzătoare!

-ba ai văzut.

-când?

-acum..

atunci ea s-a dat jos din leagan şi l-a sărutat.