ştii cum e când faci duş şi îţi intră şampon în ochi
şi ustură de îţi vine să urli
încerci în disperare să te clăteşti cu apă rece
şi tot ustură
aşa sunt lacrimile
ustură ca dracu
de nici nu ştii ce să faci
să închizi ochii să le ţii acolo să-ţi sape în cornee
sau să le laşi
să lunece pe obrazul palid ca o sclerotică
să le ardă urma pe obraz
ca şi cum ar fi
acid clorhidric
nu lacrimi?
de-asta nu-mi place mie să plâng
pentru că
mă doare
toată faţa
mă
simt
ca
un
atavism
ca o cataractă
ca dracu’
6 commentaires:
și presupun că nu te-ai referit excluziv la plânsul plâns, nu la cel de fericire. :)
oricum, diferit mod de a o spune.
cel mai frumos sentiment de acela dupa plans.. cand te simti greoi apoi te eliberezi, simti o usurare.
incarcat.
@kira: aici am scris despre plânsul ăla de disperare, când durerea e atât de mare că nu e poţi elibera în niciun fel,cu atât mai puţin prin lacrimi.sincer nu mi-am acceptat niciodată plânsul,cel de deznădejde sau tristeţe.l-am urât,l-am bătut şi scuipat,l-am considerat mereu o slăbiciune şi mereu l-am înnăbuşit.
iar cel de fericire e prea frumos sa-l pot numi 'plâns'.:)
@29decembrie: doar uneori mi s-a întâmplat să-mi izvorască lacrimile şi să se scurgă calme pe obraz.fără să ştiu de ce sau pentru ce.dar ai dreptate,plânsul ăla mut e cel mai bun medicament.păcat că mi se întâmplă rar..
Draga Jimmy, poate ca ochii ei vor straluci
cand soarele va rasari peste tristetea ei.
Inima ei se va bucura, pentru ca nu a fost
in zadar dragostea care inca i-o mai poarta!
Samponul nu ustura atat d tare, nici uleiul incins ce mai sare pe obraz, acidul sulfuric de baterie probabil n-am incercat.
Nu stiu, dar eu credeam ca plansul e bun, e ca ploaia. Dar d ce plangem... Uneori e rau, e trist. E...
imi place stilul tau de a scrie...tine-o tot asa, cum spune chinezu';)
Trimiteți un comentariu