la 7 dimineaţa
străzile au aşa o culoare singuratică şi miros
îmbâcsit şi rece a gri
pe asfalt umbra lui Poe spală lacrimile de pe jos era şi timpu
prinseseră mâzgă a venit toamna
avenittoamna
pe pleoapa soarelui cineva a scris
pe umerii soarelui cineva a lăsat un sărut
ah buzele arse
soarele într-o cutie pe care scrie ”vechi”
mă uit la el ca la pisica lui Schrödinger
sticla de votcă îmi întinde cu gingăşie gura
o strâng la piept ca pe-o amintire înfăşurată în celofan
iau ţigara proptită la baza turnului de fildeş
plec mai departe fără să mă uit dacă se dărâmă turnul sau nu
ce mai contează
am un pistol în buzunar pot oricând să pictez cerul cu creieri //a se observa referinţa
mă sui în tramvai
despăturită ca o batistă în carouri din buzunaru bunicului
mă lipesc cu obrazul de geam şi îmi înfig cuţitul în palmă
să nu adorm
votca e chintesenţa spiritului uman
se spune că iisus ar fi murit la ora 3
mă scarpin în cap am pământ sub unghii în părul meu pasc
oile domnului
în creştetul meu urme rămase de la aratul cu degetele
ce mângâiere, ce mângâiere
palmele împreunate pentru rugăciune
deasupra frunţii mele
//când o fi să mor să mă trimiteţi la el în plic autoadresat
nimic, 1-0
empty recycle bin
//şi dacă vă întrebaţi ce morţii măsii mai am şi acum vă voi
//răspunde că da chiar s-a întâmplat ceva cu
//mine acum un an ceva ce
//m-a tăvălit prin toate noroaiele m-a
//tatuat pe ficaţi cu fierul roşu atât de adânc
//încât durerea nu mă lasă să respir cu plămânul drept în zilele cu soţ
//încât dacă aş sta ani de zile pe o insulă pustie
//aş şti după cum îmi urlă ficatul în timpan
//că e doioctombrie
//aş simţi
//aşa cum simt păsările călătoare când trebuie să plece spre ţările calde
e doioctombrie
the great cold distance
eu am plecat spre ţările calde
doioctombrieţărilecaldeoctombriecaldeţărileoctombriedoi
//nu vă faceţi griji o să călătoresc bine voi merge prin mirişti
//când degetele de la picioare vor ieşi prin gheată şi se vor umple de cenuşă şi jeg
//voi fi doar eu şi o umbrelă de hârtie şi
//oh
//ce drum frumos Cobain o să mă aştepte sub podul mogoşoaiei
//soarele nu o să mai iasă viu din cutie dar
//fă să plouă şi voi fi bine
//încă cinci minute să mai dorm
//încă cinci minute să mai dorm
//voi fi bine
//voifibine
//voifibine
tu..tu încă mă tâmpești
12 commentaires:
dar cred că are legătură cu tine.
cât te-aş mai citiiii
da,are legatura cu mine, cu mine si cu disparitia mea ...ma bucur ca vidul meu mai atrage pe cate cineva.
si chiar asa e „Nu-i nimic mai frumos decât să-ţi laşi sufletul să vorbească.“
mai ales cand cineva stie sa-l asculte..
Mama mia
da, Maia, într-adevăr un ascultător face vorba sufletului și mai frumoasă.
Suflet de curvă, mama mia e de bine sau de rău?:)
niciodata nu ajung aici prima pentru a citi,,
dar si cand o fac, raman uimita de frumusetea vorbelor tale..
raman asa si ma pierd in reverie..
si regasesc lucruri pe care credeam ca le-am pierdut..
minunat,.,
!!
la 7 dimineaţa
străzile au aşa o culoare singuratică şi miros
îmbâcsit şi rece a gri
Inceputul chiat e frumos, in vad si eu in fiecare dimineata:d
multumesc mult, 29. ma surprinde faptul ca sentimentele pe care le expun in ceea ce scriu iti sunt atat de dragi. eu as plati scump sa scap de ele. e drept ca nu as mai scrie asa in that case... oricum, mersi.
every second of pain becomes at one time a blessing.
Goda, daca acest fel de dimineti ti se par frumoase, atunci esti dintre ai mei:)
o încărcătură de emoţii şi stări din cele mai puternice. există acea empatie, acea familiaritate a versurilor pe care în ultimul timp o regăsesc din ce în ce mai mult în ceea ce creezi.
Mama mia e de bine :))
Aliz,mersi, faptul ca se regăsesc oamenii în mine mă face să mă simt umană.:)
mulțam fain, Suflet de curvă
Bianca, Kata altă notă decât zece nu merită
Trimiteți un comentariu