nu eşti decât un sclav
al monstrului ce iese din oglindă
te apucă de gât
şi îşi atârnă tonele de ură şi timp ruginit de braţele tale
te pune la muncă silnică
împreună cu ceilalţi sclavi
tu nu eşti decât un sclav
care atunci când ceilalţi sclavi
privesc cerul
şi se masturbează visând la libertate
spui că libertatea e o curvă şi tu n-ai nevoie
de ea
deşi nopţile când toţi dorm
nimeni nu ştie
cât de tare loveşti tu zidul cu capul
îţi muşti până la sânge buzele să nu urli să nu te audă nimeni
şi atunci încep să-ţi urle oasele
firele de păr, ficaţii, plămânii, genele,
toţi porii încep să-ţi urle
de durere
tu nu eşti decât un sclav
care porţi pe sub epidermă zid de cărămizi iar visele tale
le ţii într-un borcan
ascuns
să nu vadă ceilalţi sclavi
că şi tu visezi la curva aia
căreia ei ii spun libertate
"It's only after we've lost everything that we are free to do anything."
a doua zi când te găsesc mort cu ţeasta sfărâmată de zid
ceilalţi sclavi cred că a fost un accident
şi le pare rău
dar de fapt ţie îţi pare rău de ei
da
tu eşti fericit ei nu
şi vei mai spune că
curva aia fute al dracului de bine.
5 commentaires:
mă întreb dacă doar sclavii o apreciază
cât despre poezie în sine, foarte bine lucrată, apăsată. îmi place mult să te citesc. ^^
mi-au dat lacrimile
si nu mint
sunt randuri profunde si amintiri pentru mine.
e regasire, e o memorie sortata nemuririi.
Impresionant . Îmi place mult cum reuşeşti să aşterni aici toate aceste trăiri , gânduri , sentimente . Bravo :)
geniala poza! :X
scrii prea misto;)
Trimiteți un comentariu