(1)
eu sunt
doar un nor pe cerul de no-
iembrie
sufocat de alţii şi sufocându-i
pe
alţii
dar să nu daţi vina pe mine pentru ploi şi vânturi
pe alea le
decid ceilalţi nori
fără să ţină cont de mine
(2)
transparentă ca o petală
cavernoasă ca o tuberculoză
într-o letargie continuă
pe fundul unui pahar
ah, de când nu am mai văzut soarele
(4)
sunt într-o nesfârşită plutire
priveşte cum toamna mă face tot mai frumoasă
tot mai roşcată
prinde-mă în pumn, foşneşte-mă
sau mai bine taie-mă mărunt şi
dă-
mă
la
câini...
(9)
te urăsc
doamne cât vreau/ să-ţi spun asta
dar ştiu/ că asta e/ ceea ce vrei
să auzi
aşa că îmi fac bagajele
şi plec încă o dată din
mine
(10)
mi-aş lua o puşcă cu lunetă
şi aş împuşca toate stelele
măcar că
noaptea
nu va mai semăna
cu ochii tăi
se spune/ că
noi cu toţii ne căutăm izbăvirea în lumină
(13)
din pat mă uit pe geam la amurgul
mai violet ca bacovia
mi-e dor de pescăruşii de pe acoperişul vecin
amiaza asta are
culori adormite
nu s-a trezit bine din somn
şi nici eu
mă învelesc cu toamna
ce pătură moale
şi mă culc la loc
(16)
ce trist că-s doar un arbor
şi nu-ţi pot spune
cât îmi placi
câtă simplitate-i în fiinţa ta
câtă energie, câtă viaţă
cât de elegant este paltonul tău
cu câtă delicateţe îţi iese fumul printre buze
lasă-mă să te mângâi pe creştet
cu o frunză
tot frunze vor fi şi pe mormântul tău
dar nu te gândi la asta acum
(18)
am decis să închid ochii
la tot ce faci tu
să închid câte-un ochi
de fiecare dată când mă răneşti
e deja luni înseamnă că pentru săptămâna asta
trebuie să-mi mai iau
o duzină de ochi
So we're speeding towards that time of year
To the day that marks that you're not here
And I think I'll want to be alone
So please understand if I dont answer the phone
I'll just sit and stare at my deep blue walls
Until I can see nothing at all
10 commentaires:
E geniala senzatia de elipsa, de numere fragmentate :). Asemenea unui roman corintic, unde scriitorii considera intamplarile interminabile, dar, din scopuri tipografice, sunt nevoiti sa aleaga un numar finit de cuvinte pe care sa-l decupeze, poate cu riscul de a-si taia un picior, o mana sau niste bucati de minte. Finalul ma paraseste intr-un inteles fluid si taciturn...
Oh, and great, sad, sweet song :).
Superbe imagini. Am păşit într-o lume duală, a unor sentimente latente. Frumos, frumos, frumos...la fel de frumos ca Bacovia, dar diferit, în sensul bun;)
Frumoasa postarea, dar melodia superba:)
frumos
tu nu esti doar, tu esti mult mai mult decat pot atinge oamenii.
je-jemmial..
incep sa ma obisnuiesc sa nu stiu ce si cum sa gandesc, and i mean it!
Aproape perfect,dar perfectiunea nu exista,deci...felicitari!
am citit acest poem de multe ori, dar de fiecare dată mi se părea că nu mai e nimic de spus, doar de citit în tăcere.
Te felicit!Un poem minunat!
Trimiteți un comentariu