"Thou shalt not be fake to themselves,

thou shalt not rush towards a moving train before reading his ticket,

thou shalt not run away from truth,

thou shalt leap to live,

trust to breathe,

love to complete 

and in the end repeat!"

Recent Post

duminică, 23 octombrie 2011

fragmente I

(1)
eu sunt
doar un nor pe cerul de no-
iembrie
sufocat de alţii şi sufocându-i
pe
alţii

dar să nu daţi vina pe mine pentru ploi şi vânturi
pe alea le
decid ceilalţi nori
fără să ţină cont de mine

(2)
transparentă ca o petală
cavernoasă ca o tuberculoză
într-o letargie continuă
pe fundul unui pahar
ah, de când nu am mai văzut soarele


(4)
sunt într-o nesfârşită plutire
priveşte cum toamna mă face tot mai frumoasă
tot mai roşcată
prinde-mă în pumn, foşneşte-mă
sau mai bine taie-mă mărunt şi
dă-
la
câini...

(9)
te urăsc
doamne cât vreau/ să-ţi spun asta
dar ştiu/ că asta e/ ceea ce vrei
să auzi
aşa că îmi fac bagajele
şi plec încă o dată din
mine

(10)
mi-aş lua o puşcă cu lunetă
şi aş împuşca toate stelele
măcar că
noaptea
nu va mai semăna
cu ochii tăi

se spune/ că
noi cu toţii ne căutăm izbăvirea în lumină

(13)
din pat mă uit pe geam la amurgul
mai violet ca bacovia
mi-e dor de pescăruşii de pe acoperişul vecin
amiaza asta are
culori adormite
nu s-a trezit bine din somn
şi nici eu

mă învelesc cu toamna
ce pătură moale
şi mă culc la loc
 
(16)
ce trist că-s doar un arbor
şi nu-ţi pot spune
cât îmi placi
câtă simplitate-i în fiinţa ta
câtă energie, câtă viaţă
cât de elegant este paltonul tău
cu câtă delicateţe îţi iese fumul printre buze
lasă-mă să te mângâi pe creştet
cu o frunză

tot frunze vor fi şi pe mormântul tău
dar nu te gândi la asta acum

(18)
am decis să închid ochii
la tot ce faci tu
să închid câte-un ochi
de fiecare dată când mă răneşti

e deja luni înseamnă că pentru săptămâna asta
trebuie să-mi mai iau
o duzină de ochi







So we're speeding towards that time of year
To the day that marks that you're not here
And I think I'll want to be alone
So please understand if I dont answer the phone
I'll just sit and stare at my deep blue walls
Until I can see nothing at all

10 commentaires:

E geniala senzatia de elipsa, de numere fragmentate :). Asemenea unui roman corintic, unde scriitorii considera intamplarile interminabile, dar, din scopuri tipografice, sunt nevoiti sa aleaga un numar finit de cuvinte pe care sa-l decupeze, poate cu riscul de a-si taia un picior, o mana sau niste bucati de minte. Finalul ma paraseste intr-un inteles fluid si taciturn...

Oh, and great, sad, sweet song :).

Superbe imagini. Am păşit într-o lume duală, a unor sentimente latente. Frumos, frumos, frumos...la fel de frumos ca Bacovia, dar diferit, în sensul bun;)

Frumoasa postarea, dar melodia superba:)

tu nu esti doar, tu esti mult mai mult decat pot atinge oamenii.

je-jemmial..
incep sa ma obisnuiesc sa nu stiu ce si cum sa gandesc, and i mean it!

Aproape perfect,dar perfectiunea nu exista,deci...felicitari!

am citit acest poem de multe ori, dar de fiecare dată mi se părea că nu mai e nimic de spus, doar de citit în tăcere.

Te felicit!Un poem minunat!