fragmente II

(21)

                           bunicului meu

mă uit pe balcon la apus

undeva în discul soarelui

parcă îl văd pe bunicul

desenat din lumină

îndesându-şi norii în pipă

poate de-aia la apus

tot cerul arde şi fumegă

dumnezeu a văzut artistul din tine mai repede decât noi

bunicule

te-a luat şi pe tine şi pipa ta

şi te-a pus undeva în discul soarelui

să-ţi îndeşi norii în plămân

şi să sufli afară jăratic

(24)

am dansat şi eu pe sârmă ghimpată cândva

visam să fiu acrobat

să mă iau la trântă cu moartea

mama a spus să am grijă să nu pătez parchetul

aşa că

am pus hârtie peste tot pe jos şi

sângele

care a picurat s-a

prefăcut, pe foi, în

poezie

(29)

sub mantia toamnei, murdari de esenţa dulceagă

de ploaie măruntă şi rom

amanţi îmbrăcaţi în coajă de pom

s-aştepte pe la semafoare...

din cer să curgă gutui, s-atârne nostalgic de aţă

frunze să fluture-n tangouri volatile

şi norii să-şi îndese nasul în ceaţă

aşa visezi cu ochii închişi când

sub pleoapele tale dansează

corbi ce rimează cu

apatia ta

ai vrea să –

şi atunci corbii ţi se smulg afară din pupilă şi 
cu sete te uiţi in jur

dar vezi doar mort şi cenuşiu  

poate că timpul trece prea repede...