uneori în mine e atâta gălăgie
ca într-o intersecţie
dintr-o metropolă suprapopulată
şi atâta haos
de la luminile panourilor publicitare care-mi clipesc
în spatele retinei
singura oază de linişte
e în ochii negrii ai cerşetorului
care ascute inimi
sigur v-am mai povestit de el
vechi meşteşugar
poate chiar ultimul din breasla sa
stă în colţul intersecţiei
pe peticul lui dulce de ziar pe care şi-l
aduce în fiecare dimineaţă de acasă
cu ochii adânci şi miloşi roagă oamenii să-şi lase la el inimile
tocite pe margini
le ascute cu migală şi le pune la loc
păcat că-n gălăgia din mine
nu se mai înţelege om cu persoană
în graba din mine
multe inimi se rătăcesc înainte să ajungă la destinatar, ce păcat,
ce nebunie
atâţia oameni fără inimi rătăcesc acum prin mine
iar cerşetorul
-uneori îi spun Andrei-
tronează în durere
pe un maldăr însângerat
de inimi comunitare
înfrigurate şi tremurătoare
5 commentaires:
e super,super... nice "special" touch :)
câte lucruri se întâmplă în noi. e uluitor.
Si cat de bine se potriveste postarea cu melodia de pe fundal. Nice!
yuy, ce-mi place., si poza e foarte faina
multiple mutumiri, G. si Goda
aliz, adevar graiesti
ma bucur Suflet :)
Trimiteți un comentariu