astăzi am descoperit că resemnarea e cel mai
lipsit de curaj sentiment
resemnarea e de fapt morfina, atunci când eşti lovit de un glonţ în piept
şi doar o amorţeală şi o căldură învăluie tot corpul
calmând cumva cruda durere cu un dulce leşin,
somn al trupului
aşa e şi resemnarea, somn
al sufletului pentru că suntem prea laşi să ne suportăm durerea să ne gândim la ea să încercăm să schimbăm ceva
doar pleoapa sufletului atârnă greu peste durerile tulburi
şi noi ne spunem
o să fie bine, ce laşitate
dar funcţionează de minune
suntem toţi în mod onorabil îngropaţi in resemnări
-li se mai spune şi riduri-
suntem bătrâni, al dracului de bătrâni
*
urmăriţi specimenul uman
dimineaţa se trezeşte şi pleacă la şcoală
munceşte, învaţă bine
ca nu cumva să nu intre la liceu
apoi la liceu muncesţe, învaţă bine
ca să intre la o facultate bună
la facultate munceşte, îşi face chiar de lucru stă uneori în condiţii mizere
munceşte în continuare poate dă şi un master
ca să aiba apoi loc de muncă bun
îşi găseşte subiectul nostru locul de muncă
n-are timp nici să se se oprească să-şi ia-n tihnă masa de prânz
munceşte pentru că iată de undeva a apărut o femeie pe care o iubeşte
munceşte ca să fie familia lui fericită
să aibă tot ce-i trebuie
timpul trece copiii lui cresc tot mai mari
ce surpriză subiectul nostru munceşte în continuare
să aibă copiii lui tot ce le trebuie
şi între timp tot muncind agoniseşte şi pentru o casă o maşină un teve cu diagonala de mulţi mulţi inci
chiar şi un loc de veci simpatic
toată viaţa nu se uită decât la ziua de mâine
ah ce trist s-a făcut deja seară
trebuie să meargă la culcare
nici n-a apucat să zâmbească puţin
ah, şi acum că trebuie să meargă la culcare
locul de veci dintr-o dată
nu i se mai pare aşa de simpatic
*
Autoportret
-ne aflăm în muzeul memorial al subsemnatei
iată pe partea stângă puteţi vedea o fotografie a specimenului înainte de înţărcare,
mostre din sânge -priviţi, are culoarea cafelei-
mostre de voce, manuscrise , desene
în dreapta puteţi vedea mostre din prima ei atingere, primul sărut , primul orgasm
ah şi o mostră incredibil de rară
vă rog nu vă înghesuiţi
cum spuneam o mostră rară este o
lacrimă
-domnule ghid, dar mostre de suflet aveţi?
-ah dar călcaţi pe el este peste tot, uriaş
acoperă tot pământul, nu avem mostre e ca şi cum v-am prezenta mostre de aer
ce nebunie
şi o să vă mai rog să păşiţi uşor să nu
zgâriaţi preţiosul exponat
-sufletul-
când îl călcaţi în picioare
pentru cei cărora le era dor de stilul meu. dacă m-aţi putea ajuta cu nişte titluri, v-aş rămâne datoare:)
pentru cei cărora le era dor de stilul meu. dacă m-aţi putea ajuta cu nişte titluri, v-aş rămâne datoare:)
8 commentaires:
Pentru a doua..."operandus in van" imi suna bine, dar stii, e doar o sugestie :p
Foarte tare, unora le e greu sa accepte faptul ca suntem niște creaturi robotice, ahhh, stai, totuși avem ceva diferit, multi o numesc dragoste sau iubire,poate și sentimente; din păcate ansamblul nu se regăsește în toți::...
@dddecster: mersi, voi lua in considerare:D
@Portocala: da avem multe lucruri care ne fac diferiti, problema e ca nu ne facem suficient timp sa ne ocupam de ele, le lasam deoparte ca sa ne ocupam de munca, munca, ne gandim mereu la clipa viitoare niciodata la cea prezenta sau trecuta sa nu cumva sa fim numiti
pierde-vara
sau sa ni se spuna ca
taiem frunza la caini
si la sfarsit realizam ca ne-am inecat intr-un ocean de mediocritate am uitat cine suntem
si ce dezamagitor, e prea tarziu..
titluri nu gasesc, si ce rost isi mai are titlul cand opera in sine spune atat de mult ?
care mai e rostul titlului?
frumos.. excelent !!
multumesc, multumesc mult :)
"apasa butonul rosu! te rog..." pentru a doua...
nu gasesc titluri potrivite.!
creatiile sunt excelente..spun totul!
frumos,chiar foarte frumos.!
:)
@vreau sa zbor departeee: multumesc :)
Trimiteți un comentariu