doi.

playlistul anual onorific.

Pink Floyd - Outside the wall

Puscifer - The Mission

Soundgarden - Black Hole Sun
John Lennon - God

Vama Veche - Copilul şi durerea

John Mayall & Gary Moore - If I don't get home
Pink Floyd - The Trial
Tool - Sober

Katatonia - July

E.M.I.L. - Noaptea

Deep Purple - Sweet Child in Time

Janis Joplin - Summertime

Marilyn Manson - Lamb Of God

Porcupine Tree - Way out of here

Katatonia - Journey through pressure

Tool - Right in two

Paradise Lost - The Sufferer

Katatonia - Brave

Coheed and Cambria - Welcome home

Paradise Lost - I am nothing

Paradise Lost - Faith divides us, death unites us

Anathema - A natural disaster

Katatonia - Idle Blood

Placebo - Blind

Katatonia - The longest year

Evanescence - Missing

Anathema - Temporary Peace

Masterplan - Under the moon

Stone Sour - Through Glass

Godsmack - Running Blind

Serj Tankian - Deserving?
SOAD - Lonely Day

Tool - Eulogy

Tom Waits - More than Rain

Tom Waits - November

Slash & Jerry Cantrell - Wish you were here

Azure Ray - November

Katatonia - Dissolving bonds

Alice in Chains - Nutshell

Tool - Rosetta Stoned

Acid Bath - Graveflower

Paradise Lost - Year of summer

Godsmack - Shine down

A Perfect Circle - Orestes

Tool - Jimmy

Tool - Crawl away

Implant pentru refuz - Apus

Trent Reznor - Immigrant Song

Luna Amară - Somn

Staind - Schizofrenic Conversations

Luna Amară - Asfalt

Flyleaf - Red Sam

Luna Amară - Roşu aprins
Staind - Comfortably Numb

Tool - H.

Tool - 4°
A Perfect Circle - Pet
Scorpions - Lonely Nights

Florence + The Machine - Seven Devils
Tool - The Patient

Tool - 10,000 Days (Wings pt. 2)

 deși toate au luat-o rău razna... 


care au fost cele mai mari tâmpenii pe care le-ați făcut anul ăsta? v-ați făcut prieteni? ați pierdut prieteni? de iubit ați iubit?

(eu da,din nefericire)

aye

ahaha, am sărit de 10,000 de page hits, ten thousand visits it shall be!
postare absolut idioată , dar mulţaaaaaam fain vouă ăstora de mă tăt citeţi.

si melodie foarte faină, ca să  nu fie postarea chiar degeaba.


(şi partea tristă e ca roşcata aia care se strambă chiar seamănă cu mine)

P.S.: scriu de pă leptooooooooop.<3

nu esti singur

ţi s-a spus vreodată că nimic nu rămâne neterminat?

m-am săturat să scriu despre durere

dar ea se stinge doar cu ploi de vară

durerea nu e un adevăr, nu e jăratic, e doar cenuşă

de timp răvăşită

tu ia aminte căci atunci când încep ploile

să te laşi stins de spaime

ploile te vor găsi oriunde

chiar dacă-ţi smulgi bandajul de pe rană

chiar dacă laşi cavou în tine

ploile te vor găsi oriunde

adună-ţi penele şi lipeşte-ţi la loc aripile

mai ai un lung drum până la primăvară

uită de ură, uită de cei ce nu te-au iubit suficient

gustă libertatea căci niciodată nu e prea târziu

şi de vei vrea să plângi să nu uiţi

nimic nu rămâne neterminat

lozincile lor sunt o minciună

nu te vor ţine la suprafaţă, şi cu ce folos

lasă-te să pluteşti

nu mai fugi de acasă

nu mai fugi de tine

a sosit timpul să cucereşti vestul

e loc de toate sub cer, aşa să ştii

şi chiar de vor încerca să te şteargă şi să te scufunde

din stâncă-n stâncă te vor târî printre valurile albe

tu să nu uiţi, singur nu eşti

în sulfetul cuiva acum freamătă dorul

atât de dureros încât devine dulce

să nu disperi şi regrete să nu ai vreodată

căci soarele nu răsare din acelaşi loc

în sufletul cuiva acum freamătă iubirea

ţesută-n auriu pe margini cu flori de-nţelepciune

nu mint, e doar o altă parte din mine

grăieşte-ţi visele cu glas către nori

e loc de toate sub cer, aşa să ştii

chiar dacă uneori inima-ţi pare infinit de mare

dă-ţi timp, dă-ţi timp

şi nu uita...

everybody needs somebody,

you're not the only one...

acestea sunt elucubrații de 5 dimineața marca fără nume. vomit sinceritate.

nu îmi asum răspunderea pentru textul scris aici, dar mi-o asum pentru 

zâmbetele tuturor celor care se simt asa cum mă simt eu acum.

P.S. 8500 de vizite fraților! mulțam! apreciez la maxim!

countdown: 0

BUCUREȘTI HERE I FUCKING COME!

Post-scriptum

Plouă

peste mine

peste pielea-pământ

                                    carnea-copac

                                                            părul-pădure

se scurg de pe mine vise sentimente dureri oboseli

iubitul meu zid, zidul meu dulce şi drag începe să tremure e fleaşcă

spânzuraţi-i cărămizile de nori

în muzeul meu memorial

de acum încolo

vizitatorii vor trebui să mai aibă grijă şi să nu dea cu capul

[post-scriptum al poeziei Autoportret de aici]

–

zidul e o tâmpenie

să iubeşti prea mult e o tâmpenie

să alegi e o tâmpenie

să ceri e o tâmpenie

să aştepţi e o tâmpenie

nu mai am contur ,mă bruiez, zbor...

8:39 adică 9:38 cu cifrele amestecate

Dimineață random, noapte nedormită, info, cafea fucking amară, afară miroase-a vară și a calddecrăpiînpulamea, și Nirvana normal

încă 17 post-it-uri pă perete, încădoarnumai vreo 15 zile da boschetăreală și royal piss off prin liceu, și gata , pînă și apa mării e caldă,

[pentru că nu am adăugat-o la timp in playlistul magic, deși e cea mai genială și colosală ever]

nervi

muriţi

muriţi am spus

muriţi cu toţii

vă învit să muriţi voi toţi care îmi faceţi viaţa de căcat

muriţi insomniilor

muriţi orelor, minutelor, secundelor de aşteptat

muriţi trenurilor şi kilometrilor

muriţi virgulelor şi punctlor de suspenise

mori societate

muriţi reguli

muriţi oameni

mori şi tu

da tu ăla care citeşti

promit că după ce o să muriţi

o să plâng după toată lumea

17

uite ca s-o hotărât timpu sa-mi mai trântească un an în spinare. dar, cum mi s-a spus într-un mesaj minunat, 'nu am îmbătrânit, doar mi-a crescut valoarea'. și cum am multe beri de dat și câteva de 'împărțit', ne vedem noi la o bere.

v-am pupat,
eu și mult whisky.:)



edit: mercix Diana!

nu

 

Chiar nu am 

chef azi.

De nimic.

De niciunul din voi.

De mine.

De votca. De tigari.

De haine. De vise. De sex. De somn. De soare. 

Nu am chef de nimic azi.

ultima bancă de la perete.

"pzd matii, vino naibii azi macar la o ora, sa stau iar cu tine in banca, sa te gadil pana incepe sa ma gadile pe mine sentimentu de fericire ca esti langa mine desi poate nu o arat cum trebuie, sa iesim afara sa fumam si sa radem ca doua idioate, sa ma uit la tine si sa realizez ca nam nevoie de nimeni si nimic daca te am pe tine!"

TE IUBESC.

Remember.

20.02.1967-05.04.1994

observaţie

în fiecare zi respirăm acelaşi aer, tragem aceeaşi apă la toaletă şi la nesfârşit fumăm aceeaşi ţigare la aceeaşi oră, privind în gol la acelaşi apus şters şi singuratic ca şi ieri.

merry fucking Christmas.

e profund deprimant să primeşti 10 mesaje la fel: tipicul ‚moşu a sosit/ să fii fericit/ yay sărbători fericite’. de ce zic asta? păi na, or fi nişte oameni cărora chiar le doreşti să fie fericiţi, dar cum o să îi faci să zâmbească printr-un amărât de mesaj cu textu copiat de pe gugăl?

în fine. sărim peste cât de deprimante sunt sărbătorile, şi despre veeeşnica discuţie ‚există sau nu Moşu’ [pentru că oricum există chiar dacă voi nu mă credeţi. luzări.]

scopu' acestui post e un sfat: uitaţi-vă în jur şi gândiţi-vă la cei pe care îi iubiţi. rugaţi-vă pentru ei, dacă credeţi în Dumnezeu. scrieţi-i Moşului să le aducă daruri, dacă credeţi in Moşu. şi îndepliniţi-le dorinţele, dacă credeţi în voi. asta e singuru lucru pe care trebuie să-l faci de Crăciun. restul sunt accesorii.

iar urarea mea de sărbători pentru voi o să fie mult succes în a face toate astea şi să vă fie returnate zâmbetele pe care le oferiţi.

în fond, simpăticuţul de Jesus asta şi-ar dori cadou de ziua lui. [să nu uităm că e ziua lui right?] şi dacă tot nu avem cum să-l stresăm cu mesaje cu ‚la mulţi ani’ [dat fiind că e mort, de fapt nu e mort, e God, eh, nu mai contează, oricum e în altă reţea] şi cadouri care nu ii plac, măcar să facem lumea, măcar pentru o zi, ceva ce i-ar place să vadă -oameni trăind unii pentru alţii.

ne mai auzim la un vin fiert pus într-o jumate de coajă de portocală sau la o ţigară.

vă urez numai vise împlinite, fulgi şi iubire.

merry fucking Christmas! 

[p.s. de citit o colectie de 100 de dorinţe . inspiraţi-vă de aci.]

undecipherable enthusiasm. bitersweet anxiety.

dimineaţă. chestia aia care cică-ncepe în jur de 7:45 cu nişte raze bătând în geam, urmate apoi, şontâc-şontâc, de un duş în timpu’ căruia adormi în cadă, o cafea în care cel mai probabil ai pus zahăr în loc de sare şi-o arunci, o adiere dulce, nişte lătrături şi un păr stilizat de noapte.

ai deschis ochii şi în creier îţi persistă amintirea unui vis, neclar ca o fotografie nefocalizată. priveşti pereţii camerei în încercarea de a afla ceva de la ei. sunt pereţii cu care îţi împărtăşeşti fiecare secret. dacă nici ei nu ştiu, înseamna că trebuie să te laşi păgubaş.

ceea ce şi faci, într-un final. e dovedit că niciun session de holbat în gol dimineaţa nu te face să-ţi aduci aminte ce ai visat.

şi te oftici, că ştii sigur că era de bine.

trecem la următoru’ lucru.

ce planuri am azi?

te gândeşti ce te gândeşti, îţi lingi buzele şi zâmbeşti cu satisfacţie. ai aşteptat luni întregi ziua asta, cu bune şi cu rele. dar dacă tot e 7:56, să fim optimişti. cu cât mai puţine rele.

curioşi?

te uiţi pe telefon. ecran gol. eh, e problemă la reţea. ştii foarte bine că probabil ai primit zeci de mesaje importante şi lirice peste noapte, right? doar e 7:59 şi trebuie să fii optimist.

urmează prima ciocnire de primul mare duşman al acestei dimineţi: oglinda. în semi-întunericul din cameră, percepi un contur al unei freze rebele şi nişte gene poleite de somn.

doar e 8:01 si acum o lună pe vremea asta dormeai dus.. de fapt, nu, stai, acum o lună pe vremea asta aveam insomnie şi nu dormeam deloc.

revenind.

e 8:04 şi te atunci într-un binefăcător duş. apa rece îţi aleargă prin păr, îţi gâdilă pielea. dârdâi. soarele intră pe geam.

te întorci în cameră cu apa şiroind după tine, dai draperia la o parte şi laşi soarele să te vadă. nu ar fi trebuit să fie toamnă? deschizi geamul şi auzi un lătrat surd şi câteva ţipete de pescăruşi.

e 8:13 şi cobori în bucătărie la cafea. mireasma îţi inundă toţi porii. hai că până la urmă pui zahăr în ea.

stai şi te uiţi pierdut la ea cum fierbe. că doar e 8:17 şi e o dimineaţă frumoasă.

viseeezi.

e dimineaţa ta.

îţi iei cafeaua şi urci ţopăind scările. ai chef să.. faci ceva?

doar e 8:18 şi oricum te-ai trezit cu vreo oră mai devreme -entuziasmul..-, fă şi tu ceva constructiv.

8:25 până ţi se porneşte calculatorul. 

te apuci să scrii. degetele aleargă pe tastatură. te gândeşti că vrei ca ziua de azi să fie frumoasă, tocmai de aceea redai fiecare mic detaliu al acestei dimineţi.

ai o senzaţie ciudată în stomac, ca şi cum nişte fum se roteşte neobosit încercând să-ţi pătrundă din stomac în cutia toracică. e o emoţie obscură şi îţi face inima să palpite. fluturi?

apăsat de aceeaşi emoţie, te opreşti din scris, sorbi din cafea şi te uiţi la cer. albastru, nor, nor alb, nor gri, iar albastru. da, e cam toamnă. dar în niciun caz asta nu te face să îţi treacă emoţiile!

ai cumva emoţii!?

nu!

eşti doar fericit şi agitat, ca înainte de crăciun. doar toată noaptea te-ai trezit din oră în oră aşteptând să se facă o oră decentă să poţi deschide ochii. oh, nerăbdarea.

8:33. ai tastat ce ai tastat, ai mai visat puţin, emoţiile alea tot acolo se învârt, şi timpul pare că trece cu încetinitorul.

8:34. termini postarea şi dai enter.

începi să-ţi aminteşti ce ai visat...

va fi o zi bună.