Plouă
peste mine
peste pielea-pământ
carnea-copac
părul-pădure
se scurg de pe mine vise sentimente dureri oboseli
iubitul meu zid, zidul meu dulce şi drag începe să tremure e fleaşcă
spânzuraţi-i cărămizile de nori
în muzeul meu memorial
de acum încolo
vizitatorii vor trebui să mai aibă grijă şi să nu dea cu capul
[post-scriptum al poeziei Autoportret de aici]
–
zidul e o tâmpenie
să iubeşti prea mult e o tâmpenie
să alegi e o tâmpenie
să ceri e o tâmpenie
să aştepţi e o tâmpenie
nu mai am contur ,mă bruiez, zbor...
2 commentaires:
din mii si mii de stele
esti steaua vieti mele
Dana Nalbaru a zis asta...
ar trebui si noi sa o spunem mai des...
frumoasa incheierea... imi place cum scrii!
Trimiteți un comentariu