Bătăi de inimă
cândva am iubit atât de mult încât simţeam
cum inima-mi pocnea
şi înflorea
până când petalele de miocard nu mai aveau loc în cutia toracică
şi începeau să bată sacadat în coşul pieptului ca să-şi facă loc
dar se izbeau de pieptul tău
şi de altă inimă
care nu avea suficient loc să-nflorească.
Seculară
aşa cum cocleala pe o bijuterie banală
o face să pară o bijuterie veche
din anul 1892
tot aşa sufletul meu
mânjit cu tine
devine special ca o bijuterie veche
din anul 1892
şi chiar mai mult,
preţios ca o bijuterie veche autentică
din anul 1892.
Ceasornicărie în fiecare dimineaţă mă trezesc şi-mi întorc inima rămasă în urmă
cu câteva ore de somn
ca să ticăie regulat şi molcom
până la ora 20
când trebuie să o întorc din nou
căci altfel o ia înainte.
5 commentaires:
întradevăr frumoase ultimele doua. a treia îmi amintește de un ticăit anume. am schimbat puțin conținutul postului ce abia l-am sters. scuze.
hmm, am sa-i scriu si eu inimii lui si mele cate un poem miocardic. suferim amandoi, si avem nevoie de acelasi tratament.
foarte frumos !:)
Poeme miocardice pentru sentimente pulsate intr-un miocard care o ia la goana prin piept. Alearga cu coaste cu tot si nici macar nu i se mai aude ticaitul, e doar tac-tic.
îmi place mult cum scrii . am să mai trec pe la tine :)
Trimiteți un comentariu