sunt o eroare un punct minuscul de tuş negru pe pânza luminescentă a unor ochi albaştri ce privesc în oglindă şi paradoxal văd în loc de acel punct eronat minuscul şi negru o umbră de unu şaiş’doi lipită de sticlă. sunt o inexplicaţie la fel cum sunt un amalgam de semne de punctuaţie.
pe norul unor insomnii scelerate fumez tomuri întregi rulate în ţigarete subţiri şi cu fire lungi transparente mă joc cu o păpuşă înaltă de unu şaiş’doi roşcată o iau de aici o duc pe acolo şi dincolo în faţă şi în spate şi în spatele spatelui şi prin Cişmigiu şi pe Lipscani să bea bere cu străinii şi ea nu ştie ce e cu ea câteodată şi alte dăţi cand vreau să cobor între oameni mă trezesc că de limba şi încheieturile mele sunt prinse sfori şi păpuşa se joacă cu cuvintele pe care le rostesc în sens propriu aberez şi simt cum aripile au devenit un atavism căci oricum nu mai pot să zbor.
şi totuşi,atunci când stau cu tine la o bere mă simt simplă ca un val ce se sparge la mal sau ca un strop de ploaie şi atât, şi nu în sensul de efemer ci în sensul de infinit.
1 commentaires:
langa cel iubit ne simtim simpli, fericiti, impliniti.
cand el dispare, totul se complica.
invaluire perfecta a ideii !...:)
Trimiteți un comentariu