fără titlu?

sfarmă-mi sufletul

fă-l bucăţele mici mărunte ca nisipul

ştii de unde provine nisipul?

normal că ştii tu ştii totul

ştii să-mi scormoneşti carnea cu unghiile

să mă umpli de pete de sânge

să mă îneci în irişi

să-mi smulgi lacrimile de pe gene cu fierul roşu

nu eşti decât un hoţ de săruturi de gesturi

un plagiator o scursură

până şi numele ţi l-ai furat

de la cerşetorul ce ascute inimi în colţu minţii

care se uita strâmb la mine când veneam la tine acasă

şi eu făceam feţe-feţe...

nu eşti decât un ambulant

zi de zi îmi cântai cum că

o să te baţi pentru soare

şi eu trebuia să sar şi să tremur

să mă topesc ca zahărul în apă

să te las înăuntru aşa, una-două

apoi plecai

seară de seară

îţi luai doar jumătatea din tine pentru curve

pe a mea o lăsai acasă

îţi luai cămaşa pentru curve şi teneşii pentru curve

îţi făceai freza pentru curve

şi îţi luai culoarea de ochi pentru curve

şi a doua zi te întorceai zâmbind

‚hai s-o mai facem o dată’

şi eu făceam feţe-feţe...

şi mai ai şi tupeul să-mi spui

un ‚mi-e dor de tine’ scelerat

să-mi sfarmi sufletul în bucăţele mărunte ca nisipul

hoţ de săruturi şi gesturi ce eşti

plagiator şi scursură ce eşti

ambulant ce eşti

nici până acum nu ştii că-mi beau cafeaua fără zahăr

dispari

(și tot te iubesc...)