o poemă pentru fostele mele jucării (sau crima adolescenţei)

.dormeai şoptind călduţ în patul meu cu braţele răsfrânte

peste jucării

pe geam intra o noapte nouă, seducătoare

mi-am luat adio 
şi m-am sfârşit de tine

.copilă

te-am ucis

ca pe o fiară

când tu erai doar un dulce pui de căprior

şi acum mai am şi neruşinarea

să caut glontele pierdut

între coastele inimii tale

.ah cât m-am schimbat acum văd

nu mă lăsa să văd că al meu chip e acum negru

nu mă lăsa să șchiopătez ca un câine uitat de stăpân
întoarce-te, copilă, înapoi
promit că o să iau toate jucăriile din foc
promit că o să mă joc cu mine
promit că nu o mai fac pe mama să plângă
.și-atuncea copilița m-a cuprins de umeri
și am simțit-o rece pe spinare

?mă întreb

oare sunt criminală

sau doar nu mai sunt

copil

copilă de la mine de pe umăr
da-mi o povață, spune-mi ce-am greșit... 

 (vă invit să interpretați cum vreți)