dimineaţă. chestia aia care cică-ncepe în jur de 7:45 cu nişte raze bătând în geam, urmate apoi, şontâc-şontâc, de un duş în timpu’ căruia adormi în cadă, o cafea în care cel mai probabil ai pus zahăr în loc de sare şi-o arunci, o adiere dulce, nişte lătrături şi un păr stilizat de noapte.
ai deschis ochii şi în creier îţi persistă amintirea unui vis, neclar ca o fotografie nefocalizată. priveşti pereţii camerei în încercarea de a afla ceva de la ei. sunt pereţii cu care îţi împărtăşeşti fiecare secret. dacă nici ei nu ştiu, înseamna că trebuie să te laşi păgubaş.
ceea ce şi faci, într-un final. e dovedit că niciun session de holbat în gol dimineaţa nu te face să-ţi aduci aminte ce ai visat.
şi te oftici, că ştii sigur că era de bine.
trecem la următoru’ lucru.
ce planuri am azi?
te gândeşti ce te gândeşti, îţi lingi buzele şi zâmbeşti cu satisfacţie. ai aşteptat luni întregi ziua asta, cu bune şi cu rele. dar dacă tot e 7:56, să fim optimişti. cu cât mai puţine rele.
curioşi?
te uiţi pe telefon. ecran gol. eh, e problemă la reţea. ştii foarte bine că probabil ai primit zeci de mesaje importante şi lirice peste noapte, right? doar e 7:59 şi trebuie să fii optimist.
urmează prima ciocnire de primul mare duşman al acestei dimineţi: oglinda. în semi-întunericul din cameră, percepi un contur al unei freze rebele şi nişte gene poleite de somn.
doar e 8:01 si acum o lună pe vremea asta dormeai dus.. de fapt, nu, stai, acum o lună pe vremea asta aveam insomnie şi nu dormeam deloc.
revenind.
e 8:04 şi te atunci într-un binefăcător duş. apa rece îţi aleargă prin păr, îţi gâdilă pielea. dârdâi. soarele intră pe geam.
te întorci în cameră cu apa şiroind după tine, dai draperia la o parte şi laşi soarele să te vadă. nu ar fi trebuit să fie toamnă? deschizi geamul şi auzi un lătrat surd şi câteva ţipete de pescăruşi.
e 8:13 şi cobori în bucătărie la cafea. mireasma îţi inundă toţi porii. hai că până la urmă pui zahăr în ea.
stai şi te uiţi pierdut la ea cum fierbe. că doar e 8:17 şi e o dimineaţă frumoasă.
viseeezi.
e dimineaţa ta.
îţi iei cafeaua şi urci ţopăind scările. ai chef să.. faci ceva?
doar e 8:18 şi oricum te-ai trezit cu vreo oră mai devreme -entuziasmul..-, fă şi tu ceva constructiv.
8:25 până ţi se porneşte calculatorul.
te apuci să scrii. degetele aleargă pe tastatură. te gândeşti că vrei ca ziua de azi să fie frumoasă, tocmai de aceea redai fiecare mic detaliu al acestei dimineţi.
ai o senzaţie ciudată în stomac, ca şi cum nişte fum se roteşte neobosit încercând să-ţi pătrundă din stomac în cutia toracică. e o emoţie obscură şi îţi face inima să palpite. fluturi?
apăsat de aceeaşi emoţie, te opreşti din scris, sorbi din cafea şi te uiţi la cer. albastru, nor, nor alb, nor gri, iar albastru. da, e cam toamnă. dar în niciun caz asta nu te face să îţi treacă emoţiile!
ai cumva emoţii!?
nu!
eşti doar fericit şi agitat, ca înainte de crăciun. doar toată noaptea te-ai trezit din oră în oră aşteptând să se facă o oră decentă să poţi deschide ochii. oh, nerăbdarea.
8:33. ai tastat ce ai tastat, ai mai visat puţin, emoţiile alea tot acolo se învârt, şi timpul pare că trece cu încetinitorul.
8:34. termini postarea şi dai enter.
începi să-ţi aminteşti ce ai visat...
va fi o zi bună.
0 commentaires:
Trimiteți un comentariu