sfarmă-mi sufletul
fă-l bucăţele mici mărunte ca nisipul
ştii de unde provine nisipul?
normal că ştii tu ştii totul
ştii să-mi scormoneşti carnea cu unghiile
să mă umpli de pete de sânge
să mă îneci în irişi
să-mi smulgi lacrimile de pe gene cu fierul roşu
nu eşti decât un hoţ de săruturi de gesturi
un plagiator o scursură
până şi numele ţi l-ai furat
de la cerşetorul ce ascute inimi în colţu minţii
care se uita strâmb la mine când veneam la tine acasă
şi eu făceam feţe-feţe...
nu eşti decât un ambulant
zi de zi îmi cântai cum că
o să te baţi pentru soare
şi eu trebuia să sar şi să tremur
să mă topesc ca zahărul în apă
să te las înăuntru aşa, una-două
apoi plecai
seară de seară
îţi luai doar jumătatea din tine pentru curve
pe a mea o lăsai acasă
îţi luai cămaşa pentru curve şi teneşii pentru curve
îţi făceai freza pentru curve
şi îţi luai culoarea de ochi pentru curve
şi a doua zi te întorceai zâmbind
‚hai s-o mai facem o dată’
şi eu făceam feţe-feţe...
şi mai ai şi tupeul să-mi spui
un ‚mi-e dor de tine’ scelerat
să-mi sfarmi sufletul în bucăţele mărunte ca nisipul
hoţ de săruturi şi gesturi ce eşti
plagiator şi scursură ce eşti
ambulant ce eşti
nici până acum nu ştii că-mi beau cafeaua fără zahăr
dispari
(și tot te iubesc...)
