în loc de gene mi-au crescut spice de soare.
mă ridic din culcuşul meu cald, am părul ud şi sărat.
privesc în jur şi gânguresc.
macii mă privesc ca nişte părinţi atotştiutoriaşa că-mi ridic ochii spre ei şi-mi rostesc primele cuvinte
„unde e el?”ei mă privesc şi se întreabă între ei „ce-o fi cu fata asta scundă, cu rochiţă cu buline şi păr blonziu care ne întreabă asemenea nebunii?”
şi nu-mi spun nimic.
mă ridic pe vârfuri, te caut din priviri,
anii deja se încovoiază pe ţigara din mâna mea stângă.
anii deja se încovoiază pe ţigara din mâna mea stângă.
silueta ta se conturează-n măruntaiele norilor.
alerg spre tine, îmbătrânind.
te ajung şi-ţi spun: „hai să locuieşti cu mine
în căsuţa mea de paie”
şi apoi mă prăbuşesc, morman de oase sfărâmate şi carne sfârşită de timp.
am deschis ochii.
în braţele tale am întinerit.
sau poate m-am născut încă o dată?
în loc de gene mi-au crescut spice de soare.
0 commentaires:
Trimiteți un comentariu