the wall I

„Iată zidul,iată zidul,
Cântă după mine aşa:
Iată zidul.
Mai vesel nu ştii?
Iată zidul, iată zidul.”
                      (Sorescu)  
 

mi-e indiferent dacă mă violaţi într-un colţ mizerabil al camerei

întâi toţi odată, apoi pe rând sau dacă

-mi cântaţi numele acordând valurile mării ca să mă faceţi să mă

fut de bunăvoie.

mi-e indiferent dacă mă legaţi cu lanţuri de catedră şi-mi daţi cu

ciocanul peste unghii până-mi va curge cretă-n loc de sânge.

lăsa-ţi-mă să-mi fumez în linişte ţigara

şi nu mai puneţi întrebări.

oricum tot ce faceţi o să îngroaşe şi mai mult zidul,

o să-l îngroaşe, o să-l îngroaşe, o să-l îngroaşe,

până o să aiba un metru, un kilometru, o sută, două sute cincizeci.


mi-e indiferent dacă vreţi să faceţi o faptă bună şi dese-

naţi pe zid visele mele

ca unui nebun sau unui copil autist,

pentru că aşa ca un nebun sau un copil autist

o să alerg spre ele şi o să dau continuu cu capul,


până o sa-mi devină obicei, viciu

până o să încep să exist sacadat

până o să m-apuce pandaliile până o să-ncep să cânt

să bat câmpii, să recit

să gânguresc

să latru

până o să mi se rotească portative cu ritm în cap

pană mă fac ciocan

până mă fac cui, pană uit ce-i ăla cui 

până o să-ncep să zbier şi să dau din mâini ca şi cum n-ar mai fi ale mele

până o să-ncep să delirez

să întreb zidul dacă are ţigări

şi să-l înjur că nu-mi răspunde


o să mă dau cu capul şi de singurătate o să-i sărut cărămizile

până o să mi se tocească buzele

şi dinţii

şi de durere o să-mi iasă lacrimile din ochi cu forţa.



„dar nicio lacrimă nu va fi în stare să treacă prin zid.”

 

Pink Floyd - Another brick in the wall [part 3]